Bilete de papagal

bilete de papagal 1

Nu ma dau in vant dupa horoscoape, zodiace ori alte aiureli de felul acesta. Pot spune doar ca sunt cate unii care castiga un ban cinstit (sic!) din prostia altora.

Cu ceva vreme in urma am facut o calatorie cu trenul. In compartiment a intrat un vanzator ambulant de bilete de papagal. Avea o cutie plina de planete si un papagal – un perus verde-albastrui – ce ma privea tantos si mistocareste de la inaltimea cutiei unde statea cocotat.

Din vorba in vorba, i-am cerut pana la urma o planeta vanzatorului. Papagalul m-a servit imediat, cu un suras care parca spunea: „Ia, fraiere !”

Cum ma asteptam, planeta zicea numa’ de bine. I-am atras atentia vanzatorului ca nu mi se par deloc realiste planetele sale si sa-mi dea alta; ca doar mie mi-au mers dintotdeauna rau lucrurile pe lumea asta – m-am obisnuit asa – si nu-mi trebuie amageala de doi bani.

Papagalul ma privea cu un aer mirat care spunea parca: „N-am mai vazut aiurit ca asta de…”

Incepuse sa ma cam enerveze moaca papagalului si simteam cum veninul imi inunda coltii…  Am lecturat curios cea de-a doua planeta: era la fel ca prima. Asta era prea de tot !

La coborarea din tren am profitat de un moment de neatentie al vanzatorului si i-am subtilizat papagalul, pe care l-am ingurgitat imediat – am un venin foarte bun. L-am privit apoi pe vanzator. N-am mai vazut niciodata o mutra mai disperata ca a lui. Mi-a fost mila de el, insa n-aveam ce face: nu-mi placusera planetele lui !

P.S.  Rog  D.N.A.-ul sa su se deranjeze, cheltuind timp si bani, si sa considere cele scrise mai sus drept un autodenunt. Nu voi recunoaste nimic, nici macar in fata Marii Adunari Nationale.

VIPERA NEAGRA

vipera neagra 2 eu

 

 

 

Ora de religie si Judecata de Apoi

Adam si Eva

Am fost si eu o vreme religios. Asta se intampla pe vremea cand nu eram doar o vipera, ca acum, ci ditamai  Sarpele Primordial. Adica cel din Gradina Edenului, stiti voi, ala cu maru’…

Pe vremea aia locuiam, cum am spus, in Rai si am facut o mare prostie. Prostia de a-ti fi mila. Da, nu va mirati, mila. Mi-a fost mila de ignoranta si imbecilitatea lui Adam si a Evei – doua biete fiinte care erau lipsite de lumina cunoasterii binelui si raului. Umblau toata ziua brambura prin Gradina Raiului si se imperecheau pe unde apucau, ca animalele.

Intr-o zi mi s-a facut mila de ei si le-am oferit Marul Cunoasterii Binelui si Raului. Ce a urmat apoi, va e cunoscut la toti.

Socot insa acum ca am oferit acel mar degeaba, Adam si Eva tot prosti au ramas. Si omenirea la fel.

Cu alte cuvinte, D-zeu i-a judecat degeaba. Erau iresponsabili.

In ceea ce priveste justitia divina – ma pufneste si acum rasul. A judeca doi iresponsabili e o fapta demna de circ, nu de dreptate.

Ma intreb atunci, cum oare va arata mult trambitata Judecata de Apoi ?  Cu un D-zeu care nu cunoaste diferenta dintre responsabil si iresponsabil va fi, probabil, un circ demn de orice ospiciu.

Da-mi cusuru’, nene !…

cropped-vipera-neagra-2.jpg

Interesant concursul de bancuri organizat de Cusrgii de la Radio 21. Unde mai pui ca te poti alege chiar cu un premiu de o suta de franci. O suta de franci !…  Tiii !

De-o saptamana imi tot bat capu’ sa inventez un banc… N-am talent si basca !  N-am fost in stare niciodata sa nascocesc unul. Si ce bine mi-ar fi prins cei o suta de franci…

Astia oameni, dom’le… francii !  Toti unu’ si unu’… azi aici si maine-n Ploiesti, ce-am avut si ce-am pierdut !  Care mai de care da cu pusca-n D-zeu… si sunt in stare sa posteasca si trei zile-n sir, daca n-or avea ce bea…

Pai, da-mi dom’le o suta de franci si pana seara iti fac Republica !  Da, stiu, o sa spuneti ca ce, acu’ nu-I Republica ?

Da’ ce ?  Asta-i Republica ?

Intr-o republica adevarata nu mai are nimenea drept sa plateasca bir si fiecare ia de la stat o leafa buna pe luna, toti intr-o egalitate… Ehe !… buni ar fi fost o suta de franci !…  Da’ nu-s, dom’le !

Si totusi, ia sa vedem…  Intr-un avion se aflau un rus, un american si un roman. Deodata se aude vocea pilotului: „Motoarele s-au oprit, peste cinci minute ne prabusim !…”    Atunci, rusul…

Degeaba, nu reusesc sa merg mai departe cu bancu’ asta… nici de mi-ai smulge limba cea bifurcate !

Si ce buni ar fi fost cei o suta de franci !…  Faceam Republica !

1870-Garibaldi

Garibaldi